RAȚIÚNE, (2, 3) rațiuni, s. f. 1. Facultatea omului de a cunoaște, de a gândi logic, de a înțelege sensul și legătura fenomenelor; p. ext. judecată, minte. ♦ Treapta a doua a cunoașterii, caracterizată prin faptul că operează cu noțiuni, judecăți și raționamente. 2. Temei, motiv, justificare. ◊ Rațiune de stat = principiu în baza căruia o autoritate de stat ia unele măsuri de interes general, trecând peste interesul particular. ◊ Expr. Rațiunea de a fi (a unui lucru) = ceea ce justifică, motivează existența (unui lucru). 3. (Mat.) Rație (2). [Pr.: -ți-u-] – Din lat. ratio, -onis. Vezi definitia »

CONCRETITUDINE s. f. concretețe. (< concret + -itudine) Vezi definitia »

SUFUZIÚNE, sufuziuni, s. f. 1. Răspândire sub piele a unei umori. ♦ Sufuziune sangvină = hemoragie de proporții reduse care are loc între straturile componente ale unui organ sau ale unui țesut. 2. (Geol.) Proces de spălare și de transportare a particulelor fine din rocile afânate sub acțiunea circualției apelor subterane. [Var.: sufoziúne s. f.] – Din fr. suffusion. Vezi definitia »

EVECȚIÚNE, evecțiuni, s. f. Inegalitate periodică în mișcarea Lunii, produsă de acțiunea Soarelui. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. évection, lat. evectio, -onis. Vezi definitia »

MOȚIÚNE² s.f. 1. Parte a unui discurs în care se urmărește emoționarea lectorilor sau a auditorilor. 2. Propunere făcută și adoptată într-o adunare. [Cf. fr. motion, it. mozione, engl. motion]. Vezi definitia »