zăpăít (reg.) s. n., pl. zăpăitóri Vezi definitia »

ANORTOZÍT s. n. Rocă plutonică hololeucocrată alcătuită 90 la sută din plagioclazi și 10 la sută din componenți mafici. Asociațiile anortozice formează masive independente de dimensiuni mari. Vezi definitia »

CASITERÍT s. n. Oxid de staniu natural, brun-negru, cu luciu adamantin, care se găsește în filoanele hidrotermale și în aluviuni. – Din fr. cassitérite. Vezi definitia »

GROHĂÍT, grohăituri, s. n. Faptul de a grohăi; strigăt caracteristic, gros și sacadat, pe care îl scot porcii; grohăitură. – V. grohai. Vezi definitia »

ELECTROLÍT s.m. Substanță care se poate descompune sub influența unui curent electric. [< fr. électrolyte, cf. fr. électro-, gr. lytos – descompus]. Vezi definitia »