GÁZDĂ, gazde, s. f. 1. Persoană care primește pe cineva la sine (dându-i adăpost); cel care ține pe cineva la sine în schimbul unei chirii (și cu întreținere plătită); stăpânul unei case în raport cu oaspeții săi, amfitrion. ♦ Organism pe care (sau în care) trăiește un animal parazit aflat în stare larvară sau adultă. 2. Locuință ocupată de cineva în calitate de oaspete sau de chiriaș. 3. (Reg.) Țăran bogat; chiabur, bogătan. ◊ Loc. adj. De gazdă (mare) = din oameni bogați. – Din magh. gazda. Vezi definitia »

ANODÓNTĂ s.f. Scoică de apă dulce. [< fr. anodonte]. Vezi definitia »

AERODINÁMICĂ s. f. Ramură a mecanicii fluidelor, care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos.- Fr. aérodynamique. Vezi definitia »

SÁPĂ² s. f. (Pop.) Faptul de a săpa. – Din săpa (derivat regresiv). Vezi definitia »

POMIȘOÁRĂ, pomișoare, s. f. (Bot.; rar) Coacăz. ♦ Coacăză. – Pom + suf. -ișoară. Vezi definitia »