FÁCIES, faciesuri, s. n. 1. Aspect caracteristic al feței în cursul unei boli, al unei stări emotive etc.; p. gener. fizionomie. 2. Aspect al unei culturi arheologice în ce are ea mai caracteristic. 3. Totalitate a particularităților mineralogice și paleontologice ale unui depozit sedimentar, care caracterizează condițiile fizico-geografice de depunere a acestuia. [Pr.: -ci-es] – Din lat. facies, fr. faciès. Vezi definitia »

LÚES s.n. Sifilis. [Pron. lu-es. / < germ. Lues, cf. lat. lues venerea – infecție venerică]. Vezi definitia »

ASTYAGES, ultimul rege al Mediei (c. 585-550 î. Hr.); a fost înfrînt în 550 î. Hr. de Cirus II, Media devenind o provincie a Imp. Persan. Vezi definitia »

INSUCCÉS s. n. nereușită, eșec. (< fr. insuccés) Vezi definitia »

ALÉS¹ s. n. Faptul de a (se) alege. ◊ Loc. adj. Pe ales(e) = deosebit, special. ◊ Loc. adv. Pe ales(e) sau într-ales = la liberă alegere, după plac. [Formă gramaticală: (în loc.) alese] – V. alege. Vezi definitia »