BELÚGA s.f. Nume rusesc pentru morun (Huso huso), pește din fam. acipenseridae (sturioni), de la care provin icrele negre cele mai mari, comercializate ca beluga caviar. Vezi definitia »

STRÍGA s. f. 1. vampir imaginat ca o femeie care chinuiește copiii, ia mana de la vaci etc. 2. pasăre răpitoare de noapte, galben-roșcată și cu pete brune, care se hrănește cu șoareci. 3. fluture cap-de-mort. (< fr. strige, lat. striga) Vezi definitia »

DESCHINGÁ, deschíng, vb. I. Tranz. A scoate sau a slăbi chinga. – Des¹- + [în]chinga. Vezi definitia »

NUGA, nugale, s.f. Preparat dulce din zahăr sau miere, albuș de ou, amidon sau gelatină, în care se încorporează migdale, nuci, alune, fistic sau semințe de susan, de obicei prăjite sau caramelizate; poate fi de culoare albă (cu semințele încorporate întregi) sau ca o pastă maronie (dacă semințele au fost prăjite și măcinate în prealabil); se prezintă sub formă de felii, de batoane, sau realizată special pe băț (precum alvița / halvița); din fr. nougat. Vezi definitia »

legá (lég, legát), vb. – A lăsa prin testament, a porunci, a cere, a lăsa. Lat. legare (sec. XIX), fr. leguer. Nu se obișnuiește să se conjuge. – Der. leg, s. n. (înv., legat, poruncă), din fr. legs; legat (var. înv., legată, legatum, legaton), s. n. (danie, mandat), din lat. legatum, în parte prin intermediul ngr. λεγάτον (sec. XVII, figurează în Îndreptarea legii); legatar, s. m., din fr. légataire, și mai înainte din lat. legatarius; legat, s. m. (delegat papal), din lat. legatus (sec. XVII); legați(un)e, s. f., din fr. légation; delega, vb., din fr. déléguer; delegați(un)e, s. f., din fr. délégation; relega, vb., din fr. reléguer. Vezi definitia »