ACCEPȚIÚNE s. f. v. accepție. Vezi definitia »

POLIÉNE s. f. pl. substanțe organice cu mai multe duble legături în molecule. (< fr. polyénes) Vezi definitia »

CONSTERNAȚIÚNE s.f. v. consternație. Vezi definitia »

ALI PAȘA din Tepelenë, pașă de lanina (1788-1822). S-a declarat independent față de Poarta Otomană (1819). Și-a extins autoritatea asupra unui terit. care cuprindea părți din Grecia și Albania; asediat de turci în lanina, a fost învins și ucis. Vezi definitia »

CÍNE pron. 1. (Interogativ; ține locul unui substantiv care denumește o persoană sau un animal ori al unui pronume, așteptat ca răspuns la întrebare) Cine a venit? ◊ Expr. Cine (mai) știe? = nu știu, nu cunosc problema. ♦ Ce fel (de om). Tu nu știi cine-i mama. 2. (Relativ) Cel ce, acela care. Bine-a zis cine-a zis... ◊ Expr. Are (sau n-are) cine ori este (sau nu este) cine = (nu) există om care, (nu) se găsește persoană care... 3. (Nehotărât) Fiecare, oricine, oricare. Zică cine ce va vrea. [Gen.-dat.: cui] – Lat. *quene (= quem). Vezi definitia »