SEMIAUXILIÁR, semiauxiliare, adj. (În sintagma) Verb semiauxiliar (și substantivat, n.) = verb având rol sintactic asemănător cu al auxiliarelor propriu-zise, dar care dă acțiunii verbului „ajutat” o nuanță modală, care izvorăște din înțelesul său lexical. [Pr.: -mi-a-u-xi-li-ar] – Din fr. semi-auxiliaire. Vezi definitia »

SEDENTÁR, -Ă adj. (despre oameni) care șade tot timpul; care stă mai mult acasă; (despre îndeletniciri) care se exercită șezând; lipsit de mișcare. ♦ parte ~ă = parte a unităților militare care nu participă la război, având atribuții administrative. ◊ (despre populații) stabil; nemigrator. (< fr. sédentaire, lat. sedentarius) Vezi definitia »

PRIMIPILÁR s.m. Centurion care comanda prima unitate a unei cohorte în armata romană. [< lat. primipilaris, cf. fr. primipilaire]. Vezi definitia »

TRIBUTÁR, -Ă adj. Care plătește tribut; (p. ext.) dependent, supus economicește. ♦ (Fig.) Dependent sub raport ideologic, influențat; care datorează cuiva ceva. [Cf. fr. tributaire]. Vezi definitia »

URINÁR, -Ă, urinari, -e, adj. Care aparține organelor de secretare a urinei, privitor la aceste organe; care are funcția de a forma, de a filtra, de a transporta și de a evacua din organism urina. – Din fr. urinaire. Vezi definitia »