MENSÚRĂ s.f. Dimensiunile unui instrument muzical, raportul dintre diferitele lui părți componente. [< lat. mensura – măsură]. Vezi definitia »

APOTÉMĂ, apoteme, s. f. Perpendiculară dusă din centrul unei poligon regulat pe oricare dintre laturile lui. ♦ Înălțimea feței laterale a unei piramide regulate. – Fr. apothème (< gr.). Vezi definitia »

odinioáră adv. – 1. Odată. – 2. Demult, în timpuri străvechi. – Var. (înv.) dănăoară, dinăoară; (a)dinioare(a), adineoare(a), adineauri(lea). Lat. de una hora (Tiktin), cu sensul de „o dată”; cf. de două ori (explicație comp. pornindu-se de la rom. a lui de una oară), sugerată de Candrea, pare mai dificilă, căci rom. ar presupune forma redusă a art. f., o în loc de una). Cf. nici odinioară (var. înv. nice dănăoară) „niciodată”, a cărei comp. a fost reprodusă în niciodată. Var. moderne cu sensul „de curînd, acum o clipă”. – Cf. oară. Vezi definitia »

BIRÉMĂ, bireme, s. f. Navă antică de război cu două rânduri de vâsle suprapuse. – Din fr. birème, lat. biremis. Vezi definitia »

vántură (-ri), s. f. – Grindă. Germ. Wandrute, săs. Wandrud (Lacea, Dacor., IV, 785). În Trans. Vezi definitia »