ȚINÚTĂ, ținute, s. f. 1. Atitudine, poziție pe care o dă cineva corpului său. ♦ Fel de a fi sau de a se comporta față de cineva sau de ceva; comportare, atitudine. 2. Mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate; p. ext. îmbrăcăminte, costum, uniformă. ◊ Mare ținută sau ținută de ceremonie = îmbrăcăminte sau uniformă de sărbătoare sau de paradă, destinată pentru anumite solemnități sau ceremonii. Ținută de seară = îmbrăcăminte elegantă, de o croială specială, pentru petrecerile sau reuniunile care au loc seara. Ținută de campanie = echipamentul complet al unui ostaș în timpul campaniei. 3. (Fon.) Poziția pe care o are organul vocal în timpul articulării sunetelor. – V. ține (după fr. tenue). Vezi definitia »

FRĂGUȘOÁRĂ, frăgușoare, s. f. (Pop.) Frăguță. – Fragă + suf. -ușoară. Vezi definitia »

JIÁNCĂ, (1) jience, s. f. 1. Locuitoare din regiunea Jiului. 2. Art. Jiana, v. jian (2). [Pr.: ji-an-] – Jian + suf. -că. Vezi definitia »

pilulă, pilule s. f. pastilă contraceptivă. Vezi definitia »

INVARIÁNȚĂ s. f. menținere neschimbată a unei mărimi, a unui sistem de numere într-o transformare anumită; stabilitate, fixitate. (< fr. invariance) Vezi definitia »