Definita cuvantului arvele
arvéle s. f. pl. – Con de pin. Origine necunoscută. Cuvîntul este un harpax, menționat în dicționarul lui Damé, și ar putea fi rezultatul unei greșeli. Giuglea, LL, I (1941), 219, consideră că este vorba de un cuvînt neol., introdus prin farmacie, dar fără să spună de unde; Hubschimdt, Praeromanica, 32-3, îl derivă de la o rădăcină preromanică *arw-.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu arvele
REGELE DAVID , DAVI SURSA CE A TRAIT 600 ANI .
OM BUN .
ERA CREDINCIOS , BOGAT DAR DARNIC PENTRU SARACI .
NU PUTEA SA FIE OPRIT CAND FACEA BINE ! Vezi definitia »
CANDOLLE [cãdol] 1. Auguste Pyrame de C. (1778-1841), botanist elvețian. Elevul, apoi colaboratorul lui Lamarck. A clasificat plantele pe baza criteriilor naturale, introducînd termenul de taxonomie. 2. Alphonse Pyrame de C. (1806-1893), naturalist elvețian. Fiul lui C. (1). Prof. univ. la Geneva. Continuator al operei tatălui său, a introdus sistemul morfologic pentru clasificarea plantelor. Vezi definitia »
penéle s.f. pl. (reg.) fâșii de tei din care se fac funii, odgoane. Vezi definitia »
șoimánele s.f. pl. art. (pop.) șoimărițele, ielele, frumoasele, mândrele, vântoasele, dânsele, sânzienele (ființe supranaturale cu puteri funeste). Vezi definitia »
ALUNÉLE s. f. pl. I. (Bot.) Plantă erbacee cu flori albe, cu tuberculele și frunzele comestibile (Carum bulbocastanum). 2. Baraboi (1). 3. Coada-șoricelului. II. (Reg.) Pistrui. – Alună + suf. -ea. Vezi definitia »