SOLITÁR, -Ă I. adj. (și adv.) singur, singuratic, izolat. ◊ pustiu, neumblat. ◊ (și s.) care trăiește retras; iubitor de singurătate. II. s. n. diamant mare care se montează de obicei la un inel. (< fr. solitaire, lat. solitarius) Vezi definitia »

DORSOLOMBÁR, -Ă adj. referitor în același timp la regiunea dorsală și la cea lombară. (< fr. dorso-lombaire) Vezi definitia »

TÚRCO-TĂTÁR, -Ă adj. (despre un grup de limbi turcice) vorbit în Turcia și în Asia Centrală. (< fr. turco-tatar) Vezi definitia »

PLURICELULÁR, -Ă adj. (Despre organisme) Format din mai multe celule; policelular. [Cf. fr. pluricellulaire]. Vezi definitia »

NĂLBÁR¹ s. m. Fluture mare cu aripile albe cu nervuri negre, ale cărui omizi distrug frunzele pomilor fructiferi, ale verzei etc. (Aporia crataegi). [Var.: nalbár s. n.] – Din alb. Vezi definitia »