RACHÉTĂ¹ s. f. 1. vehicul spațial fusiform, fără echipament de sustentație, propulsat cu ajutorul unui motor cu reacție. ♦ ~ cosmică = rachetă de mari dimensiuni servind la plasarea pe orbite a sateliților artificiali și a navelor cosmice; motor- ~ = motor la care propulsia se face prin evacuarea cu mare viteză a unui jet gazos; ~ meteorologică = rachetă recuperabilă, dotată cu aparate speciale de măsură, folosită pentru investigații ale atmosferei până la 15⁰ km altitudine. 2. cartuș special, cu materii explozibile, care ard producând lumină de diferite culori. (< germ. Rakete, rus. raketa) Vezi definitia »

peásnă, peásne, și pésne, s.f. (înv.) imn, cântare bisericească. Vezi definitia »

GALÉNĂ s. f. Sulfură naturală de plumb, folosită ca redresor la aparatele de radio fără lămpi, la prepararea unor vopsele etc. – Din fr. galène. Vezi definitia »

PROTOIODÚRĂ s.f. Sare rezultată din combinația unui corp simplu cu iodul, conținând cantitatea cea mai mică posibilă de iod. [Pron. -to-io-. / < fr. protoiodure]. Vezi definitia »

NOSEMÓZĂ s. f. boală contagioasă a aparatului digestiv al albinelor, provocată de nosema. (< fr. nosémose) Vezi definitia »