toiegí, toiegésc, vb. IV (reg.) 1. a bate rău. 2. a porni la drum, a călători pe jos, cu toiagul. Vezi definitia »

BETEGÍ vb. IV. v. beteji. Vezi definitia »

MUGÍ, pers. 3 mugește, vb. IV. Intranz. I. (Despre unele animale cornute) A scoate sunete prelungi, caracteristice; a zbiera, a rage. II. P. anal. 1. (Despre oameni) A striga puternic; a urla, a răcni. 2. (Despre unele instrumente muzicale, unelte etc.) A produce (prin lovire, frecare, explozie etc.) sunete puternice, supărătoare. ♦ (Despre arme de foc) A bubui puternic. 3. (Despre ape și despre vânt) A vui puternic; a urla. [Prez. ind. pers. 3 și: múge] – Lat. mugire. Vezi definitia »

DEZAMĂGÍ, dezamăgésc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă speranțele, iluziile; a deziluziona, a decepționa. – Dez- + amăgi. Vezi definitia »

PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. Vezi definitia »