împilá, împiléz, vb. I (reg., înv.) 1. (despre iarbă) a călca în picioare. 2. (refl.) a nu se dezvolta, a se pipernici, a se chirci. 3. (despre fân) a îndesa, a presa. 4. (despre cal) a-l împiedica (prin legarea gâtului de un picior dinainte). 5. (fig.) a apăsa, a face să se apleca; a îndupleca. 6. a împovăra cu dări, a asupri, a oprima. 7. a combate, a disprețui. 8. (fig.) a biciui. Vezi definitia »

alabála, s. invar. – În expresia: ce mai alabala? Apare de asemenea în unele cîntece și jocuri de copii, ca un cuvînt fără un sens anume. Arab. ‘alā bāb allāh „cu ocrotirea lui Alah”, probabil prin intermediul tc. (Lokotsch 59; Iordan, BF, I, 110). Vezi definitia »

PERCOLÁ vb. I. tr. A supune operației de percolare. [Cf. it., lat. percolare – a filtra]. Vezi definitia »

FORMULÁ vb. I. tr. A da formă, a exprima, a spune în cuvinte (o idee, o gândire etc.). [< fr. formuler, it. formulare]. Vezi definitia »

INSTILÁ vb. I. tr. A picura o doctorie pe un organ bolnav. [< fr. instiller, cf. lat. instillare]. Vezi definitia »