Definita cuvantului întreciocni
întreciocní vb. IV refl. (înv.) 1. a se ciocni, a se izbi unul de altul. 2. (fig.) a se contrazice.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu întreciocni
BRACCIOLINI, Poggio (1380-1459), umanist italian. A descoperit manuscrisele unor scriitori antici (Plaut, Lucrețiu etc.); tratate de morală, culegeri de anecdote, o istorie a Florenței. Primul dintre umaniști care afirmă originea romană a poporului român. Vezi definitia »
ALEGANI (ALLEGHANY sau ALLEGHENY) [æləgheini], culme muntoasă în V M-ților Apalași (S.U.A.), orientată NE-SV, cu alt. între 600 m (N) și 1.148 m (S). Relief adînc fragmentat în calcare palezoice. Păduri de foioase. Turism. Importante zăcăminte de cărbune. Vezi definitia »
tihní (-nésc, -ít), vb.1. A se bucura de odihnă, a sta liniștit. – 2. A se simți bine, a profita de ceva, a-i conveni. – Var. Mold. ticni, Trans. tigni (și var.). Rezultat din confuzia sl. tichnąti „a fi odihnit” cu sl. tekniti „a se simți bine” (Cihac, II, 409). Se conjugă numai la pers. III; cu primul sens, se folosește aproape exclusiv participiul tihnit.Der. tihnă, s. f. (liniște, odihnă, repaus), postverbal; tihneală, s. f. (pace, liniște); netihnă, s. f. (neliniște). Vezi definitia »
îndrăzní (îndrăznésc, îndrăznít), vb.1. (Înv.) A prinde curaj, a se însufleți. – 2. A îndrăzni, a se încumeta, a avea curajul de a întreprinde ceva. – Var. îndrăsni. Sl. drŭznati, de la drŭzŭ „îndrăzneț”, cf. Pușcariu, Dacor., VIII, 349, unde cuvîntul este considerat, împotriva tuturor aparențelor, drept un termen de cultură). – Der. îndrăznitor, adj. (cutezător, curajos); neîndrăzneț, adj. (timid); îndrăzneală, s. f. (cutezanță, curaj). Vezi definitia »
ȘUMENÍ, șumenesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se chercheli. – Din șumen. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z