ANACOLÚT, anacolute, s. n. (Greșeală de gramatică constând în) întreruperea construcției sintactice începute și continuarea frazei cu altă construcție. – Fr. anacoluthe (lat. lit. anacoluthon). Vezi definitia »

BERGAMÚT, -Ă adj. v. pergamut. Vezi definitia »

JARGONAÚT, -Ă s. m. f. creator de jargon nou, care atentează la puritatea limbii (în Europa). (< jargon + -naut) Vezi definitia »

înțelegút, -ă, adj. (înv.) (de la sine) înțeles; cunoscut. Vezi definitia »

futut,- ă, futuți, -te adj. (obs.) 1. (d. oameni) care a avut un contact sexual. 2. (d. lucruri) stricat, defect. 3. (d. oameni) băut; nenorocit, distrus. 4. (tox.) aflat sub influența unei supradoze de substanțe narcotice; năuc, drogat. Vezi definitia »