ELECTROFOTOGRAFÍE, electrofotografii, s. f. 1. Procedeu de obținere a fotografiilor bazat pe efectul fotoelectric al luminii. 2. Tehnică de copiere (directă sau indirectă) a materialelor tipărite, în scopul multiplicării rapide. – Electro- + fotografie. Vezi definitia »

FIZIOPATOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul fiziologiei organismului în timpul bolii. [Gen. -iei. / < fr. physiopathologie]. Vezi definitia »

ENOTERAPÍE s.f. Tratament prin vin. [Gen. -iei, scris și oenoterapie, var. oinoterapie s.f. / cf. it. enoterapia < gr. oinos – vin, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

ROENTGENOLOGÍE s. f. elem. röntgenologie. Vezi definitia »

EMANÁȚIE, emanații, s. f. 1. Emitere, degajare (de gaze, de vapori, de mirosuri etc.); (concr.), ceea ce se degajează, ceea ce se emană. ◊ (Geol.) Emanație vulcanică = a) emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; b) produs al acestei activități, reprezentat prin bioxid de carbon, hidrogen, amoniac, hidrogen sulfurat, clor, azot, oxigen etc. 2. Gaz radioactiv obținut prin dezintegrarea radiului, toriului sau actiniului. [Var.: (înv.) emanațiúne s. f.] – Din fr. émanation, lat. emanatio, -onis. Vezi definitia »