APROPRÍA, apropriez, vb. I. Tranz. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face ca un lucru să fie potrivit pentru un anumit scop. [Pr.: -pri-a] – Din fr. approprier, lat. appropriare. Vezi definitia »

răscăbăiá, răscăbăiéz, vb. I (reg.) 1. a se tolăni. 2. a râde larg; a țipa. 3. a împrăștia iarba cosită, fânul. Vezi definitia »

TÚIA, tuia s. f. (Bot.) Arborele-vieții. – Din fr. thuya. Vezi definitia »

CACCIA CÁCIA/ s. f. piesă polifonică vocală din sec. XIV-XVI, sub formă de canon, cu subiect de vânătoare. (< it. caccio) Vezi definitia »

etimologia cuvantului vine din limba greaca actuala de la cuvantul „vierme”, σκουλήκι. Se refera in principal la organul sexual masculin. Asta e sa cititi voi, nu sa treceti la definitii, dar ma amuza pudibonderia lingvistilor care se ocupa de dictionare, mai ales ale moldovenilor de la Litera, international sau nu. Vezi definitia »