públic (públică), adj. – Obștesc, general. Fr. publique. – Der. publică, s. f. (republică), din lat. res publica, cf. pol. publika (Tiktin), sec. XVIII, înv.; publica (var. înv. publicarisi), vb., din lat. publicare, var. cu suf. ngr. -isi; publicui, vb. (înv., a publica); publicați(un)e, s. f., din fr. publication; publicist, s. m., din fr. publiciste; publicitate, s. f., din fr. publicité; republică, s. f., din fr. république; republican, adj., din fr. républicain. Vezi definitia »

TIPOLÓGIC, -Ă adj. referitor la tipologie; care privește trăsăturile tipice ale unui fenomen. (< fr. typologique) Vezi definitia »

EPISÓDIC, -Ă, episodici, -ce, adj. Care ține de un episod; secundar, întâmplător, incidental. – Din fr. épisodique. Vezi definitia »

ALOGENÉTIC, -Ă, alogenetici, -ce, adj. Alogen. – Din fr. allogénétique. Vezi definitia »

ANABÁTIC, -Ă adj. (op. catabatic) 1. (Despre vânturi) Care posedă o componentă ascendentă. 2. (Med.) Care crește, se mărește. [< fr. anabatique, cf. gr. anabainein – a urca]. Vezi definitia »