ALEXANDRÍN, -Ă adj. 1. referitor la civilizația elenistică din Alexandria; din epoca elenistică. ♦ școala ~ă = numele mai multor școli filozofice de orientare mistică și eclectică din perioada elenismului târziu. 2. de o subtilitate excesivă. ♦ artă ~ă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (și s. m.) = vers iambic de 1² silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie ~ă = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine. (< fr. alexandrin, lat. alexandrinus) Vezi definitia »

SIBILÍN, -Ă, sibilini, -e, adj. (Rar) Sibilic. – Din fr. sibyllin, lat. sibyllinus. Vezi definitia »

SIBILÍN, -Ă adj. (Rar) Sibilic. ◊ Cărți sibiline = culegere de oracole, păstrată la Roma, care era consultată ori de câte ori republica era în primejdie. [Cf. lat. sibyllinus, fr. sibyllin]. Vezi definitia »

VITELÍN, -Ă adj. I. referitor la vitellus. II. s. f. substanță albuminoidă din gălbenușul de ou. (< fr. vitellin) Vezi definitia »

BENJAMIN, Walter (1892-1940), filozof și eseist german. Unul dintre principalii teoreticieni ai „Școlii de la Frankfurt”. S-a sinucis, fiind urmărit de Gestapo. Op. pr.: „Mit și violență”, „Poezie și revoluție”. Vezi definitia »