lámă (láme), s. f. – 1. Tablă, foaie, placă de metal. – 2. Partea metalică tăioasă a unui instrument. – 3. Foiță fină metalică (de ras). Fr. lame, parțial prin intermediul ngr. λάμα. Este omonim cu lama, s. m. (conducător religios), din fr. lama; și cu lamă, s. f. (zool.) din fr. lama. Vezi definitia »

TRICOTÉZĂ, tricoteze, s. f. 1. Mașină de tricotat. 2. Femeie care tricotează (manual sau mecanic). – Din fr. tricoteuse. Vezi definitia »

xilofonístă s. f., g.-d. art. xilofonístei; pl. xilofoníste Vezi definitia »

GRÉFĂ², grefe, s. f. 1. Fragment de țesut sau organ transplantat dintr-o regiune în alta a corpului aceluiași individ sau de la un organism la altul; grefon, transplant. 2. Operație de refacere a unui țesut sau a unui organ cu ajutorul unei grefe² (1). – Din fr. greffe. Vezi definitia »

AUTOBETONIÉRĂ, autobetoniere, s. f. Autocamion prevăzut cu betonieră. [Pr.: a-u-]- Auto² + betonieră. Vezi definitia »