ÎNVINUÍ, învinuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) considera vinovat; a (se) învinovăți; a (se) acuza. ♦ Tranz. Spec. A acuza pe cineva în fața unei instanțe judecătorești; a inculpa. – În + vină + suf. -ui. Vezi definitia »

ÎNGHEMUÍ, înghemuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ghemui. – În + ghemui. Vezi definitia »

feleluí (felăluí), feleluiésc (felăluiésc), vb. IV (reg.) 1. a răspunde (cuiva). 2. a răspunde (de ceva). Vezi definitia »

ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec. Vezi definitia »

cu coada ochiului expr. pe furiș, discret. Vezi definitia »