RECONSTITUÍRE, reconstituiri, s. f. Acțiunea de a reconstitui și rezultatul ei. 1. Recompunere. 2. Refacere a unor acte de stare civilă pierdute, distruse sau aflate în străinătate, de unde nu pot fi obținute. 3. (Jur.) Restabilire a împrejurărilor în care s-a comis o infracțiune. 4. (Ling,) Reconstrucție. – V. reconstitui. Vezi definitia »

ROMANIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) romaniza și rezultatul ei. – V. romaniza. Vezi definitia »

PRESELECȚIONÁRE, preselecționări, s. f. (Rar) Preselecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Pre¹- + selecționare. Vezi definitia »

care o suge in cur Vezi definitia »

REDESCOPERÍRE s.f. Acțiunea de a redescoperi și rezultatul ei. [< redescoperi]. Vezi definitia »