recrút (recrúți), s. m. – Răcan. – Var. pop. răcut(ă), Trans. răgută. Fr. recrue, cu finala prin analogie cu recruter. Var. Trans., din germ. Rekrut, popular Regrut (Borcea 204). – Der. recruta (var. răcuta), vb. (a deveni recrut). Vezi definitia »

flaut, flauturi s. n. gură. Vezi definitia »

căpút (-te), s. n. – Palton, mantou. Mag. kaput, acuz. de la kapu (DAR; Gáldi, Dict., 112). Vezi definitia »

SUPRAACÚT, -Ă adj. (Despre boli) Cu evoluție rapidă. [Et. incertă]. Vezi definitia »

AUT¹ I. adv. (sport) în afara terenului de joc. II. s. n. ieșirea, scoaterea mingii în afara terenului de joc; penalizarea aplicată în această situație. (< engl. out, afară) Vezi definitia »