INVITÁȚIE s. f. 1. invitare. 2. bilet, scrisoare etc. prin care cineva este solicitat să participe la o solemnitate, la un spectacol etc. (< fr. invitation, lat. invitatio) Vezi definitia »

ALÚZIE s.f. Cuvânt, frază, expresie care evocă o persoană, un lucru sau o idee despre care nu se spune direct ceva. ◊ A face aluzie la cineva (sau la ceva) = a vorbi pe ocolite despre cineva (sau ceva). [Gen. -iei, var. aluziune s.f. / cf. fr. allusion, lat. allusio – glumă]. Vezi definitia »

POSTELNICÍE s. f. 1. Demnitatea sau funcția de postelnic; perioadă de timp în care cineva exercita această funcție. 2. Instituție condusă de un postelnic (1); (mai târziu) Ministerul Afacerilor Externe; clădirea în care se afla această instituție. – Postelnic + suf. -ie. Vezi definitia »

ASTROLOGÍE s. f. (În antichitate și în evul mediu) Ansamblu de speculații false având ca obiect studiul corpurilor cerești, cu ajutorul cărora se pretindea că se poate afla destinul oamenilor sau al popoarelor. – Fr. astrologie (lat. lit. astrologia). Vezi definitia »

SINOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul istoriei limbii și culturii chineze. – Din fr. sinologie. Vezi definitia »