CRACÁRE, cracări, s. f. Procedeu industrial de descompunere, la temperaturi și presiuni înalte, a unui compus organic în molecule mai simple, folosit mai ales în industria petrolieră; cracaj. – V. craca. Vezi definitia »

BITUMÁRE (‹ fr.) s. f. 1. Procedeu de tratare cu bitum a uni agregat mineral, astfel încît grăunțele să se acopere cu o peliculă subțire de bitum. 2. Operație de umplere a rosturilor dintre pavele sau dintre dale cu un mastic sau un chit bituminos. Vezi definitia »

juguluíre s.f. (reg., înv.) robire, subjugare. Vezi definitia »

REFORJÁRE s.f. Acțiunea de a reforja și rezultatul ei. [< reforja]. Vezi definitia »

AMPLIFICÁRE, amplificări, s. f. Acțiunea de a (se) amplifica; lărgire, dezvoltare, mărire; intensificare. Vezi definitia »