HÚRCĂ, hurci, s. f. Ladă de lemn, cu fața superioară în formă de ciur și cu fundul puțin înclinat, servind la concentrarea nisipurilor sau a minereurilor aurifere sfărâmate în șteampuri. Vezi definitia »

PUTIOÁRĂ, putioare, s. f. (Rar) Putinică. – Din putină + suf. -ioară. Vezi definitia »

bấlcă, bâlci, s.f. (reg.) urcior. Vezi definitia »

cămáșă (-ắși), – 1. Îmbrăcăminte de (pînză) care acoperă parte superioară a corpului. – 2. Vălul de la altar. – 3. Husă pentru mobile. – 4. Mapă. – 5. Supracopertă (de carte). – 6. Pleavă. – 7. Membrană care învelește ceapa, usturoiul și alți bulbi. – 8. Placentă. – 9. Spuma vinului care fermentează. – Var. cămeșe, cămașă. Mr., megl. cămeașă. Lat. camisia (Diez, I, 102 și Gramm., I, 19; Pușcariu 266; Meyer 187; Candrea-Dens., 235; REW 1550; DAR); cf. alb. këmisë, it. camiscia, fr. chemise, sp., port. camisa. A trecut recent de la decl. în -ă la cea în -e, ca toate cuvintele terminate în -șe sau -je. Der. cămășoi, s. n. (cămașă lungă); cămășică, s. f. (maiou); cămășuță, s. f. (maiou). Vezi definitia »

STENÓZĂ s.f. (Med.) Îngustare (patologică) a unui canal sau a unui orificiu din organism. // -stenoză – element secund de compunere savantă cu semnificația „îngustare”, „strâmtare”. [< fr. sténose, cf. gr. stenos – strâmt]. Vezi definitia »