ablegát s. m. legat¹ (2) al papei. (< fr. ablégat, lat. ablegatus, germ. Ablegat) Vezi definitia »

(lat thus, thuris = tamaie, si fere = a aduce)(Lit.) care flateaza (Liturgic) cleric care poarta cadelnita Vezi definitia »

BURICÁT, -Ă, buricați, -te, adj. Ieșit în relief; umflat, gurguiat. – V. burica. Vezi definitia »

ACCIDENTÁT, -Ă adj. 1. (și s.m. și f.) (Cel) care a suferit un accident. 2. (Despre un teren) Care are neregularități. [< accidenta]. Vezi definitia »

SABÁT, sabaturi, s. n. 1. Ziua de sâmbătă la mozaici și la unii sectanți creștini, reprezentând ultima zi a săptămânii, considerată zi de sărbătoare. 2. Adunare de vrăjitoare care, după credințele evului mediu, avea loc sâmbăta, la miezul nopții, într-un loc singuratic. ♦ Fig. Gălăgie mare produsă de o mulțime zgomotoasă. – Din fr. sabbat, lat. sabbatum. Vezi definitia »