TRÁTĂ s.f. Cambie care, în baza unei clauze speciale, se cedează spre încasare altei persoane decât creditorul; poliță. [< it. tratta, cf. fr. traite]. Vezi definitia »

ceícă s.f. (reg.) mătușă; tătăișă, nică; lele, nină, țață. Vezi definitia »

polcúță¹, polcúțe, s.f. (reg.) dans popular originar din Boemia, cu ritm sprinten, vioi, puternic marcat și cu mici salturi. Vezi definitia »

USTENSÍLĂ, ustensile, s. f. Obiect care servește la efectuarea unor operații curente în gospodărie, în laborator, în diferite meserii; unealtă, instrument. – Din fr. ustensile. Vezi definitia »

LÚTRĂ s.f. Vidră. [< fr. loutre, lat. lutra]. Vezi definitia »