ciufut. Numele unei populații de evrei din zona Munților Caucaz. Vezi Wikipedia. Citez : „Ils se désignent entre eux sous le nom de Juhuro (ou Juvuro, en dialecte Kouba), signifiant ”Juifs„. Suite à límmigration de juifs dÁllemagne au 10e siècle, ils nomment ces derniers ”Juhuro Esghenezini„ (donc Ashkenazi) alors que les autochtones sáuto-désignent comme Juhuro Imuni (juifs de notre région, donc du Caucase-Est), ou encore Ivri (Hébreux) ou Yehudi. Dans les écrits bibliographiques, ils sont les Juifs du Caucase Est, de la montagne, les Juifs Tat, les Juhur, les Dagh Chufut. En Russie, ce sont les Gorskyie Yevrei (Juifs de la montagne).” Analizati pertinenta acestei trimiteri. Dagh Chufut Vezi definitia »

SPELEONAÚT, -Ă s. m. f. explorator care face experiențe științifice prin rămânerea prelungită în grotele subterane. (< fr. spéléonaute) Vezi definitia »

împrumút adv. – În calitate de împrumut. Lat. promutuum (Diez, I, 235; Pușcariu 794; Candrea-Dens., 826; Cipariu, Gram., 368; REW 4319; DAR). Compunerea cu în- este firească în formații adv., cf. împrejur, împreună, etc. – Der. împrumut (var. înv. împrumută), s. n. (faptul de a da cuiva sau de a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit), var. direct din lat. promutua; împrumuta (mr. mprumutare), vb. (a cere împrumuta; a da cu împrumut; a imita, a reproduce), care de asemenea ar putea reprezenta direct un lat. *impromutuāre (Pușcariu 794; Meyer-Lübke, Rom. Gramm., I, 386), cf. it. improntare (mil. imprümeda), fr. emprunter; împrumutătură, s. f. (împrumut); împrumător, adj. (persoană care împrumută). Vezi definitia »

INSTITÚT s. n. 1. instituție, așezământ unde se fac cercetări științifice. ◊ instituție de învățământ superior (cu mai multe facultăți). ◊ (în trecut) liceu particular. ◊ local în care funcționează asemenea instituții. 2. (pl.) operă care cuprinde principiile dreptului roman din perioada împăratului Iustinian. (< fr. institut, lat. institutum) Vezi definitia »

ȘEZÚT, (II) șezuturi, s. n. I. Faptul de a ședea; ședere. II. 1. Partea inferioară, dorsală a trunchiului omenesc, pe care se sprijină corpul în timpul șederii; dos, fund. ♦ P. restr. Anus. 2. (Înv.) Locuință, domiciliu. – V. ședea. Vezi definitia »