privítă, privíte, s.f. (înv. și reg.) 1. nuia flexibilă, răsucită, cu care se leagă o sarcină de lemne, de fân. 2. numele mai multor obiecte, piese, părți ale unor unelte, construcții etc. (de lemn sau de metal) care au, în general, rolul de a fixa, de a lega (cele două nuiele puse cruciș la plasa crâsnicului; grebla ramei metalice pentru pescuitul scoicilor; prinzătoare de păsări; nuia pentru lărgirea mațelor de porc; băț pus peste varză în butoi; stinghia din coteț pe care se urcă găinile; piesă metalică ce îmbracă partea de jos a leucii carului; inel de fier sau lanț scurt care leagă două tânjale; nuiele de salcie care fixează, la roata morii, aripile de colaci). 3. partea inferioară a tocului unei ferestre la casele țărănești. 4. etajeră mică. Vezi definitia »

PERISPONDILÍTĂ s. f. inflamație (reumatică) a țesutului din jurul vertebrelor. (< fr. périspondilite) Vezi definitia »

VODEÁSĂ s. f. (Pop.) Soția voievodului; doamnă, crăiasă, voduleasă. – Vodă + suf. -easă. Vezi definitia »

TRICOMONÁZĂ s. f. boală cauzată de tricomonas, care determină avorturi, sterilitate, infecții etc. (< fr. trichomonase) Vezi definitia »

TIJÉTĂ s.f. Element arhitectonic corintian, alcătuind partea din capul coloanei ornate cu frunze, din care pornesc volutele. [< fr. tigette]. Vezi definitia »