PLEACĂ DE-AICI! accelerando!, alivanta!, alivanti!, amandea!, beși de-aici!, cântă la altă masă!, caramba!, cărel!, căruță!, du-te de te plimbă!, du-te și te pișă!, eject!, frige-o!, fugi cu pianul, că se varsă clapele!, fugi cu ursul, că sperii copiii!, gifu!, hușchială!, închide ușa pe dinafară!, înjug-o!, mână măgaru’!, nas!, pas!, poate că ai treabă și noi te reținem!, roiu’!, sapă mai încolo!, șterge-o!, știi bancul cu albinele?, teleportează-te!, Thailanda!, topeală!, topeanu!, topescu!, tuleo!, ține-mă de mânerul burții!, ușcheală!, valea!, Valencia!, zoreală!, zoreanu!, zorescu!, zoru’! Vezi definitia »

SPADICI- elem. „spadice”. (< fr. spadici-, cf. lat. spadix, -icis, ramură de palmier) Vezi definitia »

deprắci, Adv. – Complet, cu desăvîrșire. Rut. preč (Tiktin; Candrea; Scriban). În Bucov. Vezi definitia »

INCH INCI/ s. m. unitate de măsură pentru lungimi, egală cu 2,54 cm, în Anglia și SUA.; țol. (< engl. inch) Vezi definitia »

béci (béciuri), s. n. – Subsol, pivniță. Probabil din cuman. beč „fortificat” (DAR, Pușcariu, Lr., 315), cuvînt oriental care s-a păstrat și în numele vechi al Vienei, tc. beç › rom. Beci (cf. Șeineanu, II, 42). Der. becer, s. m. (șef peste bucătăriile domnești, dregător al curții care, începînd cu sec. XVIII, exercita efectiv funcția stolnicului); becerie, s. f. (bucătărie domnească). Numele de becer (cf. pivnicer) se explică prin întrebuințarea dată în mod tradițional pivnițelor drept cămară. Totuși, DAR dă originea sa ca necunoscută, și se gîndește numai la o posibilă legătură cu germ. Zucker-bäcker. Nu este sigur, pe de altă parte, că becer înseamnă, „plăcintar”, cum greșit afirmă DAR și Candrea; cf. Odobescu: becerul, adică bucătarul domnesc. Scriban propune ca etimon sb. pečar „brutar”. Vezi definitia »