AFLĂTÓR, -OÁRE, aflători, -oare, adj. Care (se) află, (se) găsește. ♦ (Substantivat, înv.) Inventator. – Din afla + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

RECUPERATÓR¹ s. m. (la romani) judecător angajat în probleme de despăgubire, de restituire etc. (< lat. recuperator) Vezi definitia »

INDUCTÓR, -OÁRE, inductori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Despre procese fizice) Care produce sau influențează un alt proces, cu care evoluează concomitent. Forță inductoare. 2. S. n. Organ al unei mașini electrice, al unui aparat electric etc. care produce fluxuri magnetice inductoare. 3. S. n. Mic generator de curent alternativ, cu magneți permanenți, acționat manual și folosit în instalațiile telefonice pentru producerea semnalului de apel. – Din fr. inducteur. Vezi definitia »

TESTATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care lasă un testament. (< fr. testateur, lat. testator) Vezi definitia »

PERCOLATÓR s.n. Aparat în care se face percolarea (1). [< fr. percolateur]. Vezi definitia »