Definita cuvantului învoințare
învoințáre s.f. (înv.) încuviințare, îngăduință, permisiune.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu învoințare
INDICÁRE, indicări, s. f. Acțiunea de a indica și rezultatul ei; arătare, semnalare; recomandare. – V. indica. Vezi definitia »
CETÍRE s. f. v. citire. Vezi definitia »
CONFUNDÁRE s.f. Acțiunea de a (se) confunda și rezultatul ei; confuzie. [< confunda]. Vezi definitia »
REVENDICÁRE s.f. Acțiunea de a revendica și rezultatul ei; revendicație; (concr.) ceea ce se revendică. [< revendica]. Vezi definitia »
BAGATELIZÁRE s. f. Acțiunea de a bagateliza; subapreciere, minimalizare. Vezi definitia »