Definita cuvantului învoințare
învoințáre s.f. (înv.) încuviințare, îngăduință, permisiune.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu învoințare
OBIECTIVÁRE, obiectivări, s. f. Faptul de a (se) obiectiva. – V. obiectiva. Vezi definitia »
ABSTRACTIZÁRE, abstractizări, s. f. Acțiunea de a abstractiza; proces al gândirii care abstractizează. Vezi definitia »
ARGOTIZÁRE, argotizări, s. f. v. ARGOTIZA. – [MDN] Vezi definitia »
SPECIFICÁRE, specificări, s. f. Acțiunea de a specifica și rezultatul ei; relatare, mențiune. Vezi definitia »
CAUTERIZÁRE, cauterizări, s. f. Acțiunea de a cauteriza. [Pr.: ca-u-] – V. cauteriza. Vezi definitia »