FÂRTÁT, fârtați, s. m. (Pop.) Prieten nedespărțit al cuiva, legat de el prin jurământ până la moarte; frate de cruce. ♦ Tovarăș, ortac. ♦ Termen cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia ține să-i arate prietenie. [Var.: fărtát s. m.] – Din *frătat (< frate + suf. -at, după sl. pobratim < bratŭ „frate”). Vezi definitia »

numismát s.n. (înv.) monedă; medalie comemorativă. Vezi definitia »

CĂPĂTÁT s. n. Faptul de a căpăta ceva de pomană. ◊ Expr. A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) după căpătat = a umbla să ceară de la alții cele necesare traiului. – V. căpăta. Vezi definitia »

MECANIZÁT, -Ă adj. Care se efectuează cu ajutorul unor mecanisme, mașini etc. [< mecaniza]. Vezi definitia »

CELIBÁT s. n. starea civilă a celibatarului. (< fr. célibat, lat. caelibatus) Vezi definitia »