șuruít s.n. (reg.) curgere cu repeziciune a apei și cu producerea unui zgomot ușor; șuroială, șuruitură. Vezi definitia »

sfâcâít, -ă, adj. (reg.; despre oameni) care se grăbește; care se mișcă cu repeziciune. Vezi definitia »

FULGURÍT s.n. (Geol.) Formație tubulară cu diametru mic, lungă de câțiva metri, formată dintr-o masă sticloasă prin acțiunea de topire a rocii pe care a căzut un trăsnet. [< fr. fulgurite, germ. Fulgurit]. Vezi definitia »

caftit, -ă, caftiți, -te, adj. bătut. Vezi definitia »

BACULÍT s.m. Amonit cu cochilia dreaptă. [< fr. baculite, cf. lat. baculus – bastonaș]. Vezi definitia »