INSINUÁ, insinuez, vb. I. 1. Tranz. A strecura cu dibăcie o aluzie, o idee calomnioasă, răutăcioasă. 2. Tranz. și refl. A (se) strecura undeva pe nesimțite; a (se) infiltra. [Pr.: -nu-a] – Din fr. insinuer, lat. insinuare. Vezi definitia »

lua, iau v. t. 1. a întrece, a depăși (un vehicul, un adversar etc.) 2. a poseda sexual o femeie. Vezi definitia »

CAPUA, oraș antic în S Italiei. Întemeiat în sec. 7 î. Hr. de etrusci, cucerit de samniți (sec. 5 î. Hr.), distrus de romani (212 î. Hr.). Recolonizat de către aceștia, înflorește în timpul Republicii și mai ales al Imperiului; celebru prin școala de gladiatori de unde a pornit în 73 î. Hr. răscoala lui Spartacus. După succesive ocupații ostrogote și bizantine, orașul a fost definitiv distrus de arabi (840). Azi Santa Maria Capua Vetere. Vezi definitia »

ACIUÁ, aciuez, vb. I. Refl. 1. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăși, a se oploși. ♦ Tranz. (Rar) A da adăpost. 2. (Rar) A se odihni, a se culca. [Pr.: -ciu-a. – Var.: aciuiá vb. I] – Lat. *accubiliare. Vezi definitia »

OBSTRUÁ vb. tr. (med.) a astupa (un canal, un vas de sânge. (< fr. obstruer, lat. obstruere) Vezi definitia »