HELIOCENTRÍSM s.n. (Astr.) Teorie a lui Copernic după care Soarele se află în centrul sistemului planetar. [Pron. -li-o-. / < fr. héliocentrisme, cf. gr. helios – soare, kentron – centru]. Vezi definitia »

DEFENSÍSM s.m. Atitudine a reacțiunii din primul război mondial, care, sub lozinca „apărării patriei”, urmărea atragerea maselor în acest război. [< fr. défensisme]. Vezi definitia »

OBLOMOVÍSM s. n. inactivitate generată de incapacitatea de a face efort, atitudine de apatie; spirit de stagnare. (după rus. oblomovșeina) Vezi definitia »

HEMIMORFÍSM s. n. (min.) proprietate a substanțelor cristalizate de a face ca axele de simetrie să treacă prin două elemente neidentice ale cristalului. (< engl. hemimorphism) Vezi definitia »

NEOCATOLICÍSM s.n. Doctrina socială a catolicismului, „modernizată” prin introducerea unor teze menite să apropie și să adapteze vechile principii și teorii ale catolicismului la problemele lumii contemporane. [< fr. néo-catholicisme]. Vezi definitia »