ALBÚI, -ÚIE, albui, adj. Albicios. – Din alb² + suf. -ui. Vezi definitia »

BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Intranz. (Despre un element al naturii, o calamitate etc.; fig. despre griji, necazuri; la pers. 3) A se abate cu furie, aducând pagube, a face ravagii. ♦ Tranz. Viscolul bântuie satele. 2. Tranz. (Înv., despre oameni) A pustii, a devasta; fig. a asupri, a oprima. – Magh. bántani. Vezi definitia »

repetuí, repetuiésc, vb. IV (înv.) a repeta, a face exerciții de reținere a unui text; a avea loc din nou. Vezi definitia »

ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. Vezi definitia »

aldui, alduiesc v. t. (intl.) a lovi cu putere în cap Vezi definitia »