ARGĂȚÉSC, -EÁSCĂ, argățești, adj. (Rar) De argat, specific argatului. – Argat + suf. -esc. Vezi definitia »

ETRÚSC, -Ă, etrusci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație de origine necunoscută, care trăia în mileniul I a. Cr. În regiunea de azi a Toscanei și care, după ce a exercitat o puternică influență asupra Romei până în sec. I a. Cr., a fost complet romanizată; (și la sg.) persoană din această populație. 2. Adj. Care se referă la etrusci (1), care aparține etruscilor. – Din fr. étrusque. Vezi definitia »

MOȘIERÉSC, -EÁSCĂ, moșierești, adj. Care aparține moșierului sau moșierimii, privitor la moșier sau la moșierime. [Pr.: -și-e-] – Moșier + suf. -esc. Vezi definitia »

GRECÉSC, -EÁSCĂ, grecești, adj. Grec. – Grec + suf. -esc. Vezi definitia »

huțănésc, huțăneáscă, huțănéști, adj. și s.f. art. (reg.) 1. (adj.) care se referă la huțani (huțuli), al huțanului (huțulului), de huțan (huțul). 2. (s.f. art.) horă specifică huțanilor (huțulilor). Vezi definitia »