Definita cuvantului fonator
FONATÓR, -OÁRE adj. Care produce sunetele vorbirii. ◊ Organ (sau aparat) fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. [< fr. phonateur].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu fonator
DESULFURATÓR s.n. Aparat pentru desulfurare. [Et. incertă]. Vezi definitia »
TRICOLÓR, -Ă I. adj. cu trei culori. II. s. n. drapel cu trei culori. III. s. m. sportiv component al echipei naționale. (< fr. tricolore, lat. tricolor) Vezi definitia »
MONOMOTÓR adj., s.n. (Avion) cu un singur motor. [Cf. fr. monomoteur]. Vezi definitia »
ROITÓR, -OÁRE, roitori, -oare, adj. Care roiește. [Pr.: ro-i-] – Roi3 + suf. -tor. Vezi definitia »
vătămătór1 adj. m., pl. vătămătóri; f. sg. și pl. vătămătoáre Vezi definitia »