Definita cuvantului fonologie
FONOLOGÍE s.f. 1. Disciplină care studiază sunetele vorbite din punctul de vedere al structurii lor sonore și al funcției pe care o îndeplinesc în limbă. 2. Disciplină lingvistică având ca subiect fonemele. [Gen. -iei. / < fr. phonologie].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu fonologie
ECOENCEFALOGRAFÍE s.f. Metodă de diagnosticare a proceselor patologice intracraniene cu ajutorul ultrasunetelor. [Gen. -iei. / < fr. échoencéphalographie, cf. gr. echo – sunet, enkephalos – creier, graphein – a scrie]. Vezi definitia »
măștihoáie, măștihói, s.f. (reg.) mamă vitregă. Vezi definitia »
TIPOMETRÍE s.f. (Poligr.) Procedeu de reproducere de hărți și figuri geometrice, folosind forme compuse din elemente tipografice și clișee. [Gen. -iei. / < fr. typométrie]. Vezi definitia »
TRIGONOMETRÍE s. f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studierea proprietăților funcțiilor trigonometrice, a relațiilor dintre aceste funcții și a relațiilor dintre laturile și unghiurile unui triunghi. – Din fr. trigonométrie. Vezi definitia »
OFTALMOGRAFÍE s. f. descriere anatomică a ochiului. (< fr. ophtalmographie) Vezi definitia »