Definita cuvantului fonotecă
FONOTÉCĂ s.f. 1. Colecție de înregistrări sonore (efectuate pe disc, pe bandă de magnetofon etc.). 2. Mobilă sau încăpere special amenajată în care se păstrează o astfel de colecție. [< fr. phonothèque, cf. gr. phone – sunet, theke – dulap].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu fonotecă
BATIÁLĂ adj.f. Regiune batială = regiune a fundului mării cuprinsă între 2000 și 3000 m adâncime. [Pron. -ti-a-. / < fr. (région) bathyale]. Vezi definitia »
HIDROLÍZĂ s. f. 1. descompunere a unor compuși prin acțiunea apei. 2. reacție chimică între un compus organic și apă, care se produce în prezența unui catalizator. (< fr. hydrolyse) Vezi definitia »
BUCHISEÁLĂ, buchiseli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) buchisi. – Buchisi + suf. -eală. Vezi definitia »
HISTOPOIÉZĂ s. f. proces de formare a țesuturilor organice, cu proprietăți funcționale, pornind de la celula inițială. (< fr. histopoïèse) Vezi definitia »
lótcă (lótci), s. f. – Barcă de pescuit. – Var. leotcă, lutcă. Rus., bg. lodka (Cihac, II, 179; Conev 82; Vasmer, II, 52). Vezi definitia »