crimă (críme), s. f. – Infracțiune gravă, omor. – Mr. crimă „păcat”. Fr. crime. După Pascu, I, 70, mr. ar fi reprezentantul direct al lat. crimen. – Der. criminal, adj., din fr.; criminal, s. m., din fr.; criminal, s. n. (tribunal criminal), din germ. Kriminal(gericht), și cu forma criminalion, din ngr. ϰριμινάιον (Gáldi 168), ambele înv.; criminalist, s. m., din fr.: criminalicesc, adj. (criminal), înv. Vezi definitia »

ANGIOSTENÓZĂ s. f. strâmtare, îngustare a vaselor sangvine. (< fr. angiosténose) Vezi definitia »

LITISPENDÉNȚĂ s.f. (Jur.) Situație în care două instanțe diferite de același grad au fost sesizate să soluționeze același caz. [< germ. Litispendenz, cf. fr. litispendance]. Vezi definitia »

ETMOIDÍTĂ s. f. inflamație a mucoasei etmoidului. (< fr. ethmoïdite) Vezi definitia »

voalúră s. f., pl. voalure Vezi definitia »