ATÓNIC, -Ă, atonici, -ce, adj. Aton (1). – Din fr. atonique. Vezi definitia »

CÍNIC, -Ă adj. Școala cinică = școală filozofică greacă din antichitate, care s-a preocupat îndeosebi de problemele eticii, propovăduind autonomia morală a individului, simplitatea, întoarcerea la natură, disprețul pentru normele eticii religioase, pentru convenționalism, bogăție și onoruri. // s.m. Filozof aparținând acestei școli. // adj., s.m. și f. (Cel) care arată pe față, fără sfială, fapte și gânduri condamnabile; (om) rău, nerușinat, fără scrupule; (cel) care denotă sfidare, sfidător. [Cf. fr. cynique, it. cinico, gr. kynikos – câinesc]. Vezi definitia »

ANAPÉSTIC, -Ă, anapestici, -e, adj. Care folosește anapestul. – Fr. anapestique (lat. lit. anapaesticus). Vezi definitia »

DITIÓNIC adj. acid ~ = acid oxigenat al sulfului, rezultat prin oxidarea acidului sulfuros. (< fr. dithionique) Vezi definitia »

UNISILÁBIC, -Ă, unisilabici, -ce, adj. (Rar) Monosilabic. – Uni¹- + silabic. Vezi definitia »