CONTRASĂGEÁTĂ s. f. deplasare pe verticală, opusă sensului forțelor, care se dă diferitelor porțiuni de construcție. (< contra¹- + săgeată) Vezi definitia »

GAGLIÁRDĂ [GA-LIAR-] s. f. vechi dans de origine populară italiană, cu ritm vioi, care se dansează prin sărituri; melodia corespunzătoare. (< it. gagliarda) Vezi definitia »

TUNÍCĂ s.f. 1. Cămașă albă de lână cu mâneci scurte sau fără mâneci, purtată de vechii romani. 2. Haină bărbătească făcând parte dintr-o uniformă. 3. (Anat.) Membrană fibroasă care învelește unele organe ale corpului. ♦ (Zool.) Membrană care acoperă corpul unor animale marine. ♦ (Bot.) Înveliș cărnos al unui bulb. [< lat. tunica, fr. tunique]. Vezi definitia »

FILIÉRĂ s. f. 1. dispozitiv pentru tăierea filetelor (1) sau pentru trefilarea sârmei. 2. piesă prevăzută cu găuri foarte mici care servește la filarea mătăsii artificiale; duză (3). 3. orificiu prin care o omidă sau un păianjen secretă firul de mătase. 4. (fig.) drum, cale, fir, mijlocire. ◊ succesiune a gradelor într-o carieră. (< fr. filière) Vezi definitia »

cícă interj. – Cuvînt afectuos cu care se adresează unui copil. – Var. țică. Creație expresivă, cf. dial. it. din Latium cico, umbr. cica „nulla” (Prati 276). Chiar dacă intenția este diferită, aceeași formulă explică vb. cicăli (a pălăvrăgi, a flecări; a importuna, a deranja; a se certa), cu suf. de asemenea expresiv -li (cf. Graur, BL, IV, 91). Alte explicații mai puțin plauzibile: din sb. čakalati „a flecări” (Scriban, Arhiva, 1913); din lat. *cicala, forma vulg. de la cicada (Körting 2161; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Philippide, II, 636; Pușcariu, RF, I, 269; cf. DAR), care lasă neexplicată păstrarea lui l intervocalic; din mag. csihol- (Drăganu, Dacor., VI, 270). – Der. cicală, s. f. (plictisitor, pisălog), formație regresivă; cicălitor, adj. (importun, pisălog); cicălos, adj. (pisălog). Vezi definitia »