ÎNCĂIERÁRE, încăierări, s. f. Acțiunea de a (se) încăiera și rezultatul ei; bătaie; încăierat, încăierătură. – V. încăiera. Vezi definitia »

PĂNCĂNÍRE s. f. v. PĂNCĂNI. [DAR] Vezi definitia »

EXILÁRE s.f. Acțiunea de a (se) exila. [< exila]. Vezi definitia »

PUDOÁRE s.f. Sfială, sfiiciune; atitudine decentă; rușine; (p. ext.) curățenie morală, castitate. [Gen. -orii. / < lat. pudor, cf. it. pudore, fr. pudeur]. Vezi definitia »

ÎNMUGURÍRE, înmuguriri, s. f. Faptul de a înmuguri; mugurire. – V. înmuguri. Vezi definitia »