MOTIVÁȚIE s.f. (Rar) Motivare. ♦ (Psih.) Totalitatea motivelor, a considerațiilor sau a mobilurilor (conștiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acțiune sau să tindă spre anumite scopuri. [Gen. -iei. / cf. fr. motivation]. Vezi definitia »

UROGRAFÍE s. f. radiografie a căilor urinare cu o substanță opace la razele X. (< fr. urographie) Vezi definitia »

COERCÍȚIE s. f. (Livr.) Măsură de constrângere aplicată cuiva pentru a-l face să-și îndeplinească o obligație. – Din fr. coercition. Vezi definitia »

GEMÁȚIE s. f. 1. formare, dispunere sau ansamblu al mugurilor unei plante. 2. înmulțire asexuată, la animalele inferioare, caracterizată prin formarea unui grup de celule care se desprind de organismul parental. (< fr. gemmation) Vezi definitia »

DUARHÍE s.f. Guvernare exercitată de doi regi. [Gen. -iei. / cf. gr. dyo – doi, arche – conducere]. Vezi definitia »