ÎNGHIȚITÚRĂ, înghițituri, s. f. Înghițire. ◊ Expr. (A bea) dintr-o înghițitură = (a bea) sorbind toată băutura dintr-o singură dată. ♦ (Concr.) Cantitatea de mâncare sau de băutură care se poate înghiți dintr-o dată. – Înghiți + suf. -tură. Vezi definitia »

PEHBLÉNDĂ s. f. oxid natural de uraniu, radioactiv, negru ca smoala și lucios. (< fr. pechblende, germ. Pechblende) Vezi definitia »

AUIÁLĂ, auieli, s. f. (Pop.) Zgomot confuz, monoton și prelung. [Pr.: a-u-. – Var.: hăuiálă s. f.] – Aui + suf. -eală. Vezi definitia »

cretă, crete s. f. (tox.) tablete de metamfetamină. Vezi definitia »

POLIOPLÁSMĂ s. f. partea internă, granulată, netranspa-rentă, a citoplasmei, sub hialoplasmă și ectoplasmă. (< fr. polyoplasme) Vezi definitia »